Duminica te poti trezi tarziu doar pentru ca “e duminica” sau pentru ca ai aplaudat pana te-au usturat palmele si ai cantat pana ai ragusit la concertele de sambata seara de la Serbarile Timisoreana. E greu sa uiti o zi cum a fost cea de ieri in Piata Dacia din Buzau. Da, afara a fost la fel de cald ca si in zilele precedente, dar Berea Timisoreana a fost la fel de rece, mititeii la fel de gustosi, kurtos-ul de la intrare a avut la fel de multa nuca. Chiar si jocurile au fost la fel de distractive, iar Maestrul Brutar a pierdut iar in intrecerile cu colegii sai plini de voie buna. Gurile rele spun ca pierde mereu, dar buzoienii au hotarat la unison ca este cel care castiga clar la capitolul “popularitate”. Si cand executi in halatul alb de brutar, lung pana la genunchi ,“moonwalk”-ul cel putin la fel de bine ca Michael Jackson, cum sa nu primesti aplauze?
Totusi ieri s-a schimbat ceva fata de ziua de vineri: trupele de pe scena. ZERO s-a jucat cu matematica si a dus spre infinit limita de simpatie a buzoienilor. Bateristul Alex a incercat sa-si gaseasca aleasa printre fetele frumoase din Buzau si una a dansat alaturi de el pe scena in ropote de aplauze si oftaturi invidioase din piepturi adolescentine. La terase au ramas doar cei prea insetati sau prea flamanzi cand s-au auzit ritmurile noului hit, Balcani. “Ridica mainile / sparge paharele / rupe difuzoarele…” au scuturat mii de brate spre cerul buzoian.

Iar daca vrea cineva sa calculeze capacitatea reala a Pietei Dacia, il rog sa mai invite o data trupa HOLOGRAF in acest loc. Buzoienii cu siguranta nu se vor supara. Apoi sa aiba rabdare la numarat. Mana in mana, umar langa umar, voce langa voce, platoul a gazduit aseara o singura entitate. O vietate colorata, vesela, cu mii de brate agitate in aer ca lanurile de grau in vantul melodiilor de care ne-am indragostit, pe care ne-am indragostit si pe care continuam sa ne indragostim mereu. Pentru ca “Ochii tai” sunt ochii ei si ochii lui, pentru ca “orice Romeo are Julieta lui…” si, asa cum spun versurile, “ne intalnim, asa s-a nimerit / ne iubim, asa ne-a fost ursit”. Dan Bitman? Acelasi cuceritor cu voce de aur. Trupa? In forma de zile mari. Bisuri? Atat cat le-a permis canicula artistilor si ora limita de terminare a concertului organizatorilor. Autografe dupa concert in spatele scenei? Tone! Ploaie? Ei da, a fost si ploaie. Cineva sus iubeste concertele bune si ne rasplateste cu dusuri binemeritate, dar doar dupa terminare, pentru a nu ne strica distractia.
Duminica te poti trezi tarziu doar pentru ca “e duminica” sau pentru ca ai fost la concertele de sambata. Si primul lucru pe care il poti face dupa ce sorbi din cafea ar fi sa pui mana pe telefon: “Alo! Ce faci? Stiu… si eu tot acum. Pai mergem si in seara asta? Canta Pasarea Colibri. Greii, frate: Baniciu, Vintila, Batu, Cnejevici… Ok, te lustruiesti pe bombeu si vii spre mine. Mergem mai devreme sa bem si cate o Timisoreana rece!”